Introducere in cartea mintii mele

Viata este un univers de culori. Prin ea zboara fara voie obiecte in alb si negru ce schimba cu totul si cu totul viata fiintelor, cuvantatoare sau nu. In viata se intampla mereu lucruri neasteptate, lucruri ciudate, stranii, lucruri ce nu par reale in momentul trairii. O viata aparent normala poate fi schimbata de o clipa de neatentie a normalului, in care ciudatul se va strecura pe nesimtite. Acest lucru il pot caracteriza numai prin faptul ca, desi toate sentimentele noastre sunt sentimente, aparent egale, exista totusi unele care intr-un final vor triumfa. Pot spune ca in functie de persoana, fericirea poate triumfa in fata supararii, sau invers, dragostea poate triumfa in fata urii, sau invers.

Intr-o lume ce nu ne poate invata decat ca ciudatul este normal, raul este bine si dezamagirea este sentimentul predominant printre sufletele pierdute intr-o multime de sunete, culori si parfumuri, curajul si sufletul curat se pot pierde cu foarte mare usurinta printre umbrele ce pot fi intalnite tot mai des printre noi. Sau poate nu sunt ele printre noi, ci noi printre ele. Chiar cred ca inmultirea lor, a deznadejdilor transformate de imaginatia mea in umbre, va duce usor, usor la o pondere de dublet a supararilor in raport cu populatia, ce poate produce aceste ganduri melancolice, de pe intinderea acestei planete.

Incerc sa citesc printre randuri, desi cred ca albul paginii predomina suprafata acestei mici hartii. Ma intreb daca tu, cel ce abia ai inceput lecturarea mintii mele, reusesti sa citesti ca mine printre randuri si daca intelegi mesajul pus sub cheie al acestui text.

Pentru a nu lungi acest pasaj intortochiat, ce probabil plictiseste cititorul, voi incheia acest fragment aici, prin a te ruga pe tine sa lecturezi cartea imaginatiei mele cu mintea deschisa si sufletul curat.

Lectura placuta!